Când aterizezi în Galapagos, primul lucru pe care îl vezi este nimic. O insuliţă goală (Isla Baltra), acoperită de vegetaţie semi-deşertică şi un şopron (really) cu avioane în jurul lui. Apoi te întâmpină oficialii care te taxează cu 100$ şi te verifică la sânge ca bagajele cu care ieşi din aeroport să fie cele pe care le-ai şi predat la check-in. Dar distracţia abia începe.

Ca să ajungem în Puerto Ayora, pe Isla Santa Cruz, sediul nostru în Galapagos, a trebuit să luăm un autobuz care în mod inexplicabil ocoleşte toată Isla Baltra (unde e aeroportul), o barcă unde îţi pui bagajele pe acoperişul cabinei şi un alt autobuz care în fine ajunge unde aveam nevoie.

Când ne-am dat jos din autobuz cu cele 12 bagaje ale noastre, ne-am trântit în primul cafe de lângă staţia de autobuz unde am mâncat, respirat şi (unii) ne-am dat pe net. Apoi am luat legătura cu gazda Pablo care ne-a dus la casa unde vom sta cea mai mare parte din săptămână. Which is OK, doar că are un sistem tare ciudat pentru apă (se colectează zilnic, între 9 şi 11 şi trebuie să speri că nu se termină) şi nu are internet.

După ce ne-am instalat şi schimbat, am ieşit la o baie in ocean şi o plimbare prin oraş. Puerto Ayora este un fel de Vama Veche, doar că mai puţin aglomerat, cu vegetaţie exotică şi cu foci şi pelicani în loc de câini vagabonzi. Şi crabi. Exemple în pozele de mai jos.

Probleme: telefoanele merg foarte prost aici şi, având în vedere că nu avem internet acasă, e probabil ca săptămâna asta update-urile să fie mai puţin frecvente, but we’ll do our best.