Sudamericana

Pe fundalul muzicii din Teleenciclopedia am parasit Galapagosul care mie mi-a placut tare mult si pentru care Daria a lasat 1-2 lacrimi in urma. E fain si normal acolo cum oamenii si animalele traiesc intr-o, aparenta, deplina buna intelegere. E drept pacea asta e sustinuta mult de guvernul Ecuadorului a carei datorie prima (asa zice) e sa conserve Galapagosul. Lucru care chiar se intampla: rangeri se vad peste tot pe unde te plimbi, grupurile care se adancesc in parc trebuie sa fie insotite de ghizi ai parcului, information center-urile sunt vizibile, etc. Most probably toate actiunie astea sunt sprijinite de ceva foruri internationale dar lucruri se intampla si rezultate se vad.
Un lucru fain al ultimele zile pe insule au fost focile leii de mare de pe Insula Baltra cu care, mai curajos fiind, Go a tot inotat, noi insa ne-am abtinut ca… era apa rece:)

Sambata, ultima zi am fost la Tortuga bay again unde am facut ceva boogie boarding dar valurile au fost ne-impresionante si nu foarte propice acestui sport.

Asa ca ne-am umplut ziua cu ceva bronzat (eu m-am ars de 2 ori pana acuma ca urmare ma dau cu crema anti-soare la fiecare iesire diurna), animal spotting si inotat cu rechinii. Cu rechinii am inotat intr-o laguna care avea o padure de mangrove la radacinile careia stateau baietii. Din informatii anterioare am inteles ca rechinii astia ar fi vegetarieni, asta ca sa ne justificam curajul. Din pacate insa apa era foarte tulbure (vedeai rechinul doar dupa ce te loveai de el) asa ca poze nu este, trebuie sa ne credeti pe cuvant.
Ultima zi, duminica, a fost mai lejera cu umplut bagajele care cresc fara nici un motiv. Dar am mai dat si o plimbare pe partea cealalta a lu’ Puerto Ayora (trebuie sa iei un water taxi pentru 0.6$) unde am fost un pic la plaja nemtilor (asa ii zice da nu stiu de ce ca toti erau negri pe plaja si cu parul negru si el) si apoi la un lac de sare ca sa ne oprim la Las Grietas. Las Grietas fu un lucru extraordinar: o crapatura in munte (un canion) pe fundul caruia era un lac natural cu o apa curata perfect si adanc pe cat era canionul de inalt; super tare de sarit de pe marginea canionului Acapulco style (doar am vazut pe altii facand-o) si la fel de tare de scufundat de-a lungul versantului care nu se mai termina in jos…
Last thing in postul asta vor fi ceva poze cu Puerto Ayora, oraselul de pe insula Santa Cruz in care am stat (in casa lu’ Pablo). Un orasel fain in primul rand ca urmare a locatiei dar foarte vivid si activ pentru dimensiunea-i.

Acuma suntem in Guayaquil care este cam cum il descrie Go cu urmatoarele mele pareri/adaugiri: da, e ca america dar eu nu stiu unde in america toate cartierele rezidentiale sunt gated (adica cu poarta cu paznici inarmati la intrare), tot cartierul are zid de 3m de beton care mai are si 1m de sarme deasupra gardului care eu le banuiesc a fi alimentate electric. Apoi, odata intrat in cartierele astea, gradina casei (care da, este foarte americana mai putin ca e de piatra nu de lemn/carton) este imprejurita si ea de gard de beton de 3m inaltime. Ca intr-o cutie de chibrituri intre cutii de detergent (?). Si pentru ca tot e ca-n america, ieri seara am mancat la Mall:) Azi ne-am plimbat toata ziua dar descriptii si poze later, pana atunci ne vom lupta cu fortele intunericului din portul acestiu oras sa ne eliberam vehicolul…