Domnul Luiz Inácio Lula da Silva este, apparently, preşedintele Braziliei şi s-a gândit că e bine să facă o vizită oficială în Lima exact în ziua în care şi noi făceam acelaşi lucru. Drept urmare, Plaza de Armas – piaţa centrală a Limei, în care se găseşte Catedrala şi Palatul Guvernamental – era închisă de un cordon de poliţieni, foarte amabili de altfel, care ne-au tot asigurat că în 20 de minute, maxim jumătate de oră se deschide… până a trebuit să plecăm.

Aşa că am vizitat doar câteva chestii de prin jurul pieţii, iar eu am fost impresionat de cât de frumos, agitat şi european pare oraşul. Arhitectură colonială foarte bine păstrată şi întreţinută, clădiri din perioada interbelică şi moderne, nebunie de magazine şi restaurante şi – contrar celor auzite – fără cerşetori, escroci şi hoţi. Sau poate s-au speriat de domnul Lula.

Anyway, o experienţă faină şi în acelaşi timp frustrantă, pe care sper să o repetăm în condiţii mai bune.

Am fost cam expeditiv cu posturile în ultimele zile în principal pentru că, deşi am avut ceva internet, din cauza programului încărcat, nu prea am mai avut când să mai scriu şi pe blog. Aşa că încerc acum să fac o tură de catching up, ca să nu rămân prea în urmă.

Chan-Chan

În dimineaţa în care am plecat de la Trujillo, ne-am oprit mai întâi la Chan-Chan, un sit arheologic al celui mai mare oraş pre-columbian din America de Sud, construit de Chimú şi vechi de 1000-1200 de ani. Aici se vizitează ce a mai rămas dintr-un palat să-i zicem ”regal” – fiecare conducător Chimú îşi construia propriul palat şi era înmormântat înauntru.

Ruinele sunt foarte faine, se vizitează sălile de protocol, coridoare, cimitir şi o fântână, şi peste tot se văd arheologi care dau cu pensula şi lucrători care peticesc zidurile.

Panamericana

Spre plăcuta noastră surprindere şi în contrast cu şoselele din Ecuador, Panamericana peruană este un drum excelent (din care cel puţin 200-250km sunt de autostradă) şi mărginit de nişte peisaje fantastice. Între Trujillo şi Lima (şi încă o tură după Lima), drumul urmează aproximativ linia coastei şi este mărginit de munţi, fiind în mijlocul unui deşert cu dune, tufe şi afişaje electorale pe toate casele, dealurile şi stâncile (oamenii ăştia au o pasiune să scrie cu pietre pe dealuri).

Am făcut şi câteva escale off-road în nişte zone de coastă extraordinar de frumoase, după cum se vede şi în pozele de mai jos.