Sudamericana

Astazi n-a inceput prea vesel. Pe o vreme super torida, Go+Lili au plecat inapoi acasa. Asta ne-a readus cu picioarele pe pamant rationand ca sudamericana e chiar pe ultimele zeci de metri. Ca urmare a acestiu lucru energia zilei n-a fost prea sus; am stat acasa fo 2 ore doar sa ne tragem sufletul si tristetile si apoi am purces prin parcurile cartierului nostru.

Gradina Botanica e in continuare inchisa (dupa furtuna de acu’ 10 zile care a rupt ceva pomi). Pacat. Parcul Rozelor e frumos amenajat si chiar plin de trandafiri care miros extraordinar; au si un lac cu hidrobiciclete pe care era sa le calarim (i-am promis lu’ Daria) dar am avut noroc ca trebuia sa porti vesta de salvare asa c-am skipuit ca nici Daria nu mai putea cu inca o vesta pe ea (erau 36 de grade). Multi papagali printre trandafiri. Am continuat cu gradina japoneza care era foarte plina de oameni. N-am apucat insa sa ne bucuram de ea c-a inceput o ploaie, intai marunt si apoi din ce in ce mai tare, de ne-am retras intr-o sera, printre bonzai.
Pe racoarea de dupa furtuna am luat-o pe Libertador (cale mare cu 6-7 benzi si blocuri maiestoase pe margini precum si ambasade frumoase) spre Muzeul de Arte Decorative care este fosta resedinta a 2 mari familii de pe aici (Errazuriz si Alvear) care a fost cumparata de statul argentinian cu tot cu colectiile lor de arta, etc si facuta muzeu. Casa mare, foarte frantuzeasca si frumos de plimbat prin; fiecare camera designuita de diferiti mari arhitecti ai timpului. Ne-am visat cu Daria fo 1 ora la ce-am face daca am avea noi ditamai casa asta (concluzia fu ca ne-am stresa prea mult cu nimicuri mofturoase) si am purces-o la Muzeul de Belle Arte cu prea putina energie pentru cat de mare este muzeul. Un etaj intreg cu arta locala, un etaj cu europene, restul cu fotografie (am prins niste idei misto de poze), ceva modernism care avea nevoie de translator plus putin mexican. Mie mi-a placut, again, Goya. Am stat pana s-a inchis la 20:30 dupa care, dupa atata statica am decis sa mergem la un film (american si, nu neaparat ca urmare, prost). In drums sper casa, la miezul noptii, am confirmat faptul ca buenos aireseanul e sociabil si nu-i place sa doarma – toate localurile pe langa care am trecut erau cel putin pe jumatate pline. Maine planuim si noi o noapte alba… telefonul meu celular cu pedometru incorporat arata 11000 de pasi facuti astazi.
E doi dimineata aici si Daria se agita ca vrea sa scrie si ea ceva.

PS: Go+Lili, according unui mesaj primit acum 2 ore, sunt bine in avionul spre Amsterdam.
PS2: da, m-am tuns. Primul esec al intregii Sudamericane:)