Drumul de la Cusco la Puno (pe malul lacului Titicaca) traversează munţii, apoi se întide prin altiplano şi (după cum zice şi Doomz) are o singură problemă: e prea frumos ca să îl faci într-o singură bucată. Aşa că am luat-o încet, cu mici ocoluri: întâi de bună voie la cele patru lagune albastre găsite cu noroc pe un drum lateral, iar apoi forţaţi de împrejurări (eram cu benzina pe roşu şi nu aveam cash), prin câteva localităţi.

Am ajuns seara la Puno, am găsit un hotel foarte mişto (possibly the best so far), ne-am hrănit, am găsit o excursie pe lac pentru dimineaţă şi am decis că ne ajunge.

Dimineaţă am pornit în excursie, cu barca pe lac, către insulele plutitoare ale Uros-ilor. Apparently, Uros este un popor care s-a refugiat de cotropitori (întâi Inca, apoi spanioli) în mijlocul lacului, construindu-şi insule plutitoare din rădăcini şi tulpini de trestie.

Toate bune şi frumoase, am văzut şi aflat lucruri interesante, însă din păcate excursia a fost über-kitschy (finalul a constat în cinci babuţe Uros cântând My Bonnie Is Over The Ocean şi Vamos a la Playa – o, o-o-o, o) şi mai mult un prilej de a-ţi vinde diverse produse artizanale Made in China decât simplu turism. Partea bună e că a fost ieftină şi nu punem noi botul aşa uşor la sales-pitch-urile lor . Also: flamingos!

Şi, ca să terminăm ziua bine, noi ne-am luat după-amiaza liberă şi am lenevit, caught up with stuff şi am testat jacuzzi-ul din baie. Merge.

Mâine ne luăm rămas bun de la Peru şi – cross your fingers – începem explorarea Boliviei. Goodnight Romania, wherever you are.