Posts Tagged buenos aires
El ultimo bife de chorizo
Posted by dOOMY in Sudamericana on January 25, 2010
Iacata ca ne-a venit si noua randul la ultima zi in lumea australa. Ce frumos suna… lumea australa, de parca n-ar fi de pe planeta asta. Si de ce ar fi? Aici e cald, toata lumea se imbraca frumos si petrece ca-n povesti, tzantzarii bazaie veseli…. unde mergem maine ati auzit de la Go+Lili ce se intampla din cauza frigului. In Canada nu sunt chiar -20C zilele astea da’ frigu’i frig si in orice cantitate tot nu este potrivit omului.
Revenind la vacile noastre patagonice, ziua de azi ne fu molcoma si melancolica. Am indesat boarfele in bagaje dimineata si apoi, cu melancolie in piept am plecat la o re-vizionare ampla de oras in lungime de 18000 de pasi. Shopping pe Lavalle, sightseeing pe Florida, loverspotting si barfe in piata generalului San Martin, cascat gura pe Libertador si ferit de suti pe 9 Iulie. Buenos Aires-ul de duminica are pulsul ceva mai lent si ca urmare mai potrivit starii noastre de spirit. Ce am remarcat interesant astazi a fost cat de pline erau restaurantele si cafenele de persoane de varsta a 3-a. Mai ales in jurul pranzului. Foarte putin tineret, doar multe grupuri de bunicute si bunicuti, toti la 4 ace, care luau o cafeluta sau un pranzulet in jurul unor vorbe prelungi. Cute.
Seara/noapte ne-am petrecut-o la un local apropiat, Meridian 58 (El Preferido, localul primei zi care nou cel putin ne-a placut atat de mult – foarte traditional – era, surprinzator, inchis) unde mancarea (adica friptura de vaca) fu fantastic de buna (a lu’ Daria cel putin ar putea sa fi fost cea mai buna din toata excursia) iar cele cateva cocktail-uri consumate fura pe si de cinste.
Maine am planuit sa ne sculam devreme, doar-doar mai impingem inevitabilul plecat. Am vrea sa prindem rasaritul, si ca urmare eu voi pune ceasul sa sune, dar asta va fi greu caci sunt putine ore pana atunci din acest moment. Om vedea.
Pana la ultimul post va uram o seara frumoasa…
Buenos Aires a deux / ultimii doi negri mititei la post
Posted by dOOMY in Sudamericana on January 23, 2010
Astazi n-a inceput prea vesel. Pe o vreme super torida, Go+Lili au plecat inapoi acasa. Asta ne-a readus cu picioarele pe pamant rationand ca sudamericana e chiar pe ultimele zeci de metri. Ca urmare a acestiu lucru energia zilei n-a fost prea sus; am stat acasa fo 2 ore doar sa ne tragem sufletul si tristetile si apoi am purces prin parcurile cartierului nostru.
Gradina Botanica e in continuare inchisa (dupa furtuna de acu’ 10 zile care a rupt ceva pomi). Pacat. Parcul Rozelor e frumos amenajat si chiar plin de trandafiri care miros extraordinar; au si un lac cu hidrobiciclete pe care era sa le calarim (i-am promis lu’ Daria) dar am avut noroc ca trebuia sa porti vesta de salvare asa c-am skipuit ca nici Daria nu mai putea cu inca o vesta pe ea (erau 36 de grade). Multi papagali printre trandafiri. Am continuat cu gradina japoneza care era foarte plina de oameni. N-am apucat insa sa ne bucuram de ea c-a inceput o ploaie, intai marunt si apoi din ce in ce mai tare, de ne-am retras intr-o sera, printre bonzai.
Pe racoarea de dupa furtuna am luat-o pe Libertador (cale mare cu 6-7 benzi si blocuri maiestoase pe margini precum si ambasade frumoase) spre Muzeul de Arte Decorative care este fosta resedinta a 2 mari familii de pe aici (Errazuriz si Alvear) care a fost cumparata de statul argentinian cu tot cu colectiile lor de arta, etc si facuta muzeu. Casa mare, foarte frantuzeasca si frumos de plimbat prin; fiecare camera designuita de diferiti mari arhitecti ai timpului. Ne-am visat cu Daria fo 1 ora la ce-am face daca am avea noi ditamai casa asta (concluzia fu ca ne-am stresa prea mult cu nimicuri mofturoase) si am purces-o la Muzeul de Belle Arte cu prea putina energie pentru cat de mare este muzeul. Un etaj intreg cu arta locala, un etaj cu europene, restul cu fotografie (am prins niste idei misto de poze), ceva modernism care avea nevoie de translator plus putin mexican. Mie mi-a placut, again, Goya. Am stat pana s-a inchis la 20:30 dupa care, dupa atata statica am decis sa mergem la un film (american si, nu neaparat ca urmare, prost). In drums sper casa, la miezul noptii, am confirmat faptul ca buenos aireseanul e sociabil si nu-i place sa doarma – toate localurile pe langa care am trecut erau cel putin pe jumatate pline. Maine planuim si noi o noapte alba… telefonul meu celular cu pedometru incorporat arata 11000 de pasi facuti astazi.
E doi dimineata aici si Daria se agita ca vrea sa scrie si ea ceva.
PS: Go+Lili, according unui mesaj primit acum 2 ore, sunt bine in avionul spre Amsterdam.
PS2: da, m-am tuns. Primul esec al intregii Sudamericane:)
Ultimul tango
Posted by Go in Sudamericana on January 22, 2010
Şi aşa ne-am trezit că e ultima zi la Buenos Aires, ultima zi de sudamericana, întâia noapte de război. OK, nu întâia noapte de război.
By the way, v-am zis ca Şerban s-a tuns?
Dimineaţă am fost copii cuminţi şi ne-am făcut bagajele ca să scăpăm de-o grijă, am reglat ce am mai putut regla, după care, pe o căldură pe care nu vi-o puteţi imagina în emisfera cealaltă, am tulit-o la plimbare, cu destinaţia Recoleta.
Recoleta are dubioasa onoare de a fi un cartier dezvoltat în jurul unui cimitir, locul de veci al bogaţilor şi celebrilor, însă astăzi este mult mai mult decât atât. E un cartier de o eleganţă neaşteptată (no offence), plin de parcuri şi clădiri de inspiraţie pur pariziană, care găzduieşte Facultatea de Drept, Muzeul de Bellas Artes, un mall dedicat magazinelor de design interior, cea mai veche biserică din oraş (de la 1732), ambasade, dar şi străzi comerciale de lux.
Nu în ultimul rând, cimitirul îşi merită renumele, fiind plin-ochi de mausoleuri a căror ambiţie şi dimensiune rivalizează catedralele Europei, dar şi pentru că o găzduieşte pentru eternitate pe Evita. Don’t cry for her, Argentina.
După ce ne-am peregrinat pe la toate cele de mai sus, ne-am îndreptat spre casă şi, la o cină celebratorie cu Doomjii, ne-am luat rămas bun formal de la Sudamericana şi continentul ăsta. Mâine plecăm şi în vreo trei zile ajungem şi noi acasă. Glumesc, desigur, e vorba doar de două.
So – goodnight America, wherever you are, it has truly been real.
Nu schimbaţi canalul însă, urmează analizele şi comentariile.
Buenos Aires – mucho calor
Posted by Lili in Sudamericana on January 18, 2010
Caldura mare, mon cher! Cam asa a sunat repertoriul nostru de azi. Cum iesi pe strada, simti cum in 2 secunde te invaluie caldura si, pana si pleopele, iti transpira instantaneu. Multa apa si o palarie mare de soare a ajutat putin sa alunge disconfortul. In fine, cand ne-am simtit in stare sa trecem peste aceste mici neplaceri, ochiul si sufletul ne-a fost recompensat.
Prima zi de turism in Parisul Americii de Sud ne-a dezvaluit chiar… Parisul. Influenta europeana (spaniola, franceza si italiana in special) se vede la tot pasul, iar cladirile imense, care parca sunt aduse din Paris ori din Barcelona, te fac sa stai cu capul in sus, pana te readuce pe pamant un stalp binevoitor. Mi-a placut tare mult dantelaria care marcheaza inceputul acoperisului la orice cladire si, de asemenea, m-au impresionat dimensiunile uriase ale acestora: sunt pe atat de inalte, pe cat de late si de lungi.
Cartierul cel mai nou al orasului, Puerto Madero, se afla pe vechiul doc, are 20 de ani si niste zgarie nori care fac concurenta serioasa New York-ului. Aici sunt cele mai luxoase cladiri de birouri, hoteluri si zone rezidentiale de blocuri, atat de rezidentiale incat, probabil ca din cauza preturilor, destul de putine apartamente pareau a fi locuite. Insa privelistea pe care o ofera este minunata, sunt frumos si modern luminate, au gazon si aranjamente florale ingrijite, precum si un paznic la costum in postul de observatie.
De o parte si de alta a docului, pe timp de seara, plimbarea este foarte placuta: pe langa faptul ca aerul devine suportabil, poti admira macaralele lasate de decor luminate in diferite nuante, un iaht – muzeu, insa atractia principala este Puente de la Mujer, un pod care simbolizeaza o femeie si un barbat dansand tango. Mi-a placut ideea. Tot aici, exista restaurante pentru toate gusturile (cred ca si buzunarele); eu cu Go am preferat un sushi care a fost foarte, foarte bun.
Din pacate, am avut o problema cu cardul de memorie si toate pozele de astazi s-au pierdut, motiv pentru care va trebui sa ma credeti pe cuvant. Cam atat despre prima zi, maine exploram si alte locuri.
PS: Am citit si recitit toate comentariile la posturile noastre si vreau sa va multumesc de pe acum ca ati fost alaturi de noi si ca ati avut cate un cuvant frumos sa ne adresati. A ajutat mereu sa stim ca va intereseaza ce avem de spus si ca efortul nostru de sta pana noaptea tarziu (acum de expemplu e ora 02:02) nu e in van. Va multumesc si va imbratisez pe toti cu mare, mare drag!
Lili.
P.S. la P.S.: Am uitat sa multumesc si celor multi care ne-au citit si ne-au incurajat fara sa se faca vazuti pe blog. Pe unii va cunosc, pe altii nu, dar va multumesc in aceeasi masura. A insemnat mult orice gand bun indreptat spre noi. Multumesc!
Looks like we’ve made it
Posted by Go in Sudamericana on January 17, 2010
Stimaţi ascultători,
Astăzi, 16 ianuarie 2010, în jurul orei 19:30 (ora locală), am desfăcut o şampanie pentru a celebra faptul că tocmai ajunsesem la destinaţia noastră finală, oraşul vânturilor bune, capitala federală a Argentinei – în caz că nu v-aţi prins, e vorba de Buenos Aires.
Pe ultimii 60 de km înainte de intrarea în oraş am fost, desigur, aşteptaţi de zeci sute de argentinieni entuziasmaţi care au ocupat marginile drumului şi ne-au aplaudat, fotografiat şi încurajat, respectul şi fascinaţia citindu-li-se în ochi. Faptul că odată cu noi treceau şi maşinile care au participat la Paris-Dakkar cred că a fost un bonus drăguţ pentru ei.
Mă bucur să raportez că toată lumea este în stare bună de funcţionare, cu urme de uzură normală, dar fără defecţiuni majore, maşina a ajuns într-o bucată, apartamentul închiriat face toţi banii şi oraşul se arată a fi extrem de promiţător.
Cu aceasta se încheie transmisiunea noastră specială din Buenos Aires, vă urăm să vă simteţi la fel de bine ca noi şi cedăm legătura în studio.