According to me, highlightul primei saptamani fu Cotopaxi-ul pe care l-am urcat ieri pana la gulerul alb (de fapt si de drept efectiv n-am urcat decat putin supt 1Km) de-a lungul a 2 1/2 ore. 2 1/2 ore care s-au simtit ca un test de a-ti impinge inima pana la limita dupa care ai avea toate sansele sa-ti crape. Caci e greu de tot sa faci ori-si-ce-fel-de-miscare de la 4000m in sus, fara nici un moment de aclimatizare si cu doar o singura cescuta de ceai de coca impartita la 5 oameni ca nu mai aveam bani la noi. Nu poti decat sa privesti in jos spre papuci , sa faci pasi mici si rari si sa te straduiesti cat de mult poti sa-ti controlezi respiratia – adanc si rar. Toti am avut cel putin un moment in care am fost pe pragul sa cadem jos dar, daca te opresti din mers si nu faci nimica pentru 1-2 minute iti revii. Am ajuns pana la 5000 si un pic, de acolo urma ghetarul si alte probleme asa ca am lasat-o pe alta data… A fost ca la televizor


Azi furam la Otavalo – orasul despre care se zice ca gazduieste cel mai mare targ de artizanat sud american… dar las descrierea pe seama lu’ Daria. Maine Galapagos (\gə-ˈlä-pə-gəs, -ˈla-, -ˌgōs\ – pentru vorbitorii de limba engleza).