Posts Tagged daria
El ultimo bife de chorizo
Posted by dOOMY in Sudamericana on January 25, 2010
Iacata ca ne-a venit si noua randul la ultima zi in lumea australa. Ce frumos suna… lumea australa, de parca n-ar fi de pe planeta asta. Si de ce ar fi? Aici e cald, toata lumea se imbraca frumos si petrece ca-n povesti, tzantzarii bazaie veseli…. unde mergem maine ati auzit de la Go+Lili ce se intampla din cauza frigului. In Canada nu sunt chiar -20C zilele astea da’ frigu’i frig si in orice cantitate tot nu este potrivit omului.
Revenind la vacile noastre patagonice, ziua de azi ne fu molcoma si melancolica. Am indesat boarfele in bagaje dimineata si apoi, cu melancolie in piept am plecat la o re-vizionare ampla de oras in lungime de 18000 de pasi. Shopping pe Lavalle, sightseeing pe Florida, loverspotting si barfe in piata generalului San Martin, cascat gura pe Libertador si ferit de suti pe 9 Iulie. Buenos Aires-ul de duminica are pulsul ceva mai lent si ca urmare mai potrivit starii noastre de spirit. Ce am remarcat interesant astazi a fost cat de pline erau restaurantele si cafenele de persoane de varsta a 3-a. Mai ales in jurul pranzului. Foarte putin tineret, doar multe grupuri de bunicute si bunicuti, toti la 4 ace, care luau o cafeluta sau un pranzulet in jurul unor vorbe prelungi. Cute.
Seara/noapte ne-am petrecut-o la un local apropiat, Meridian 58 (El Preferido, localul primei zi care nou cel putin ne-a placut atat de mult – foarte traditional – era, surprinzator, inchis) unde mancarea (adica friptura de vaca) fu fantastic de buna (a lu’ Daria cel putin ar putea sa fi fost cea mai buna din toata excursia) iar cele cateva cocktail-uri consumate fura pe si de cinste.
Maine am planuit sa ne sculam devreme, doar-doar mai impingem inevitabilul plecat. Am vrea sa prindem rasaritul, si ca urmare eu voi pune ceasul sa sune, dar asta va fi greu caci sunt putine ore pana atunci din acest moment. Om vedea.
Pana la ultimul post va uram o seara frumoasa…
Universidad Lima- Alianza Lima 1-0
Posted by Daria in Sudamericana on December 14, 2009
We watched the last minutes of the game from a Heladeria (Icecream place) in Cuzco as it was storming outside. The first storm to experience on this continent. Uni got the cup, btw.
So tomorrow we are setting forth to visit Machu Piccu sometime in the morning, and this will be a brief post as we need to rest. Go, Serban and Calin (in this order) drove for 17 hrs straight from Nazca to Cuzco. Hail the heroes and la Reina de Cisne!!! On map, its looks unimpressive, 600 kms which in theory, if the road is good, could be covered in 6 hrs or so. The road was good, however, we didn’t make allowance for driving though the Andes at 5000 meters altitude-try breathing, let alone driving, plus the road was very very wavy and last but not least we encountered neblina, which sounds like a type of pastry but its actually fog, deep and wet fog… at 3 am. We also encountered an upside down car, which had three people by the roadside, all ok, whose first words were “we’re not robbing you, we had an accident”. We left them our flashlight.
We slept for a few hours today and did some sightseeing, Plaza de Armas; I don’t think we’ve been in a city yet that doesn’t sport a Plaza de Armas. I took some pictures of some girls in traditional costumes who had a llama baby to be petted and held by touristas – for a few soles. Later on, looking at the pictures and consulting with the team, I found out the bloody thing was a lamb…
I will end this with a noteworthy mention of my bravery and superior fitness (benchmarking with Serban). I conquered my anxiety and fear and flew over the Nazca lines in the tiniest plane ever made, the team and the pilot only. The stuff dreams are made of, or in my case – nightmares. La lineas de Nazca are really cool, way better than on tv and I felt really special seeking them how they were meant to be seen, from above, and not from Wikipedia pics 
. I can’t speculate as to why they were made, and there was this German mathematician lady who spent her live measuring and analyzing them and no solid theory. And, to add to my superior fitness of body and mind, I wasn’t sick at all!!!
This is it for this evening, more to come as we trot on. In reduced team from now on as Calin, the photographer, will be leaving tomorrow morning – have a safe flight.
D.
Lo co mo
Posted by dOOMY in Sudamericana on December 8, 2009
Azi fu ca la servici: sculat la 6:30am, baut Red Bull pe burta goala, fumat tigara cu Go, imbracat frumos (asta e relativ ca numai blugi am), laudat pe Go care era imbracat si mai frumos, asteptat 45 de minute taxiul, the usual stuff. Pentru ca eram foarte mult in intarziere am rugat taximetristul sa se grabeasca asa ca tipul s-a mobilizat si-a gonit truly si completely nebuneste pentru vreo 40 de minute de am coborat amandoi, Goanga and me, ametiti. Good.
Anyways, ajunsi in port ne-am securizat bine de tot (poza, fingerprint si permis, vesta cu sclipici si casca anti-caramida) si apoi am mers cu autobuzul la containerul nostru unde eram intarziati-asteptati de un complet comitet de vreo 8 tipi care au trecut imediat la treaba noastra. Sigiliul a fost taiat cu un cleste din ala de furat biciclete si culmea, usile deschise au revelat masina corecta si intreaga. Ne-am luptat un pic cu tehnologia caci canadienii din partea franceza au considerat normal sa lase semnalizarea pornita de-a lungul voiajului de s-a consumat bateria toata de emotie. Noroc c-am avut un booster cu mine (mersi Costache) si cu chiu cu vai i-am dat de cap. Dupa asta lucrurile au degenerat intr-o ciudata stare de asteptare a altor lucruri (necunoscute si cu greu comunicate noua) de-a se intampla. Detaliile dulci cred ca le va relata Goanga concluzia zilei e ca am fost la aprox. 20-30 minute de-a scoate masina din port astazi; daca nu-l aveam pe Chiorila (Goanga-l va descrie) ca ajutor spre sfarsit maine in zori plecam spre Lima. Asa mai trebuie sa asteptam o noapte. Maine la 8 trebuie sa fim back in the port unde ni s-a promis ca-n 15 minute avem toate hartiile si putem sa scoatem masina (si sa si platim, of course). Deci totul este basically bine si, din cate am citit eu, suntem recordmenii internetului la importat masina in Guayaquil (celelate istorii ale oamenilor internetului variaza intre 4 si 13 zile pentru a iesi cu masina din port).
Si cu astea fiind relatate eu ma indrept spre culcare ca maine va fi o zi interesanta. Luam masina, revenim acasa unde incarcam bagajele facute de cu seara si speram sa ajungem macar pana la Chiclayo in Peru, adica cam 600 km de condus plus o trecere de frontiera care se anunta… deosebita.
Harta zilei de astazi (must zoom in):
View 07DEC09 – Port of Guayaquil, car import in a larger map
The road to (and from!) Cuenca
Posted by dOOMY in Sudamericana on December 7, 2009
De descriptiunea orasului Cuenca s-a ocupat Mr. Go, io o sa pun cateva poze si cuvinte despre drumul catre Brasovul ecuadorului.
Frumos oras, din pacate insa noi mai mult o sa ne reamintim de drumul spre si dinspre Cuenca.
La dus fu fain ca no, eram fresh si excited (finalmente conducem prin America de Sud!) asa ca totul a fost wow dupa wow. E ceva sa conduci la 4000m inaltime printr-o ceata/nori desi precum pireul de cartofi, cu un trafic ciudat de camioane mari de tot care gonesc si ne depasesc unul cate unul si drum desfundat in proportie de 10% (teoria mea e ca la fiecare ploaie se mai duc cate 1-2Km de drum andean ecuadorian). Ultimii 50Km, dupa ce am iesit din ceata, au fost chiar extraordinari prin parcul national Cajas – un peisajul de vis (o combinatie de Elvetia cu Bran).
Intorsul de la Cuenca insa (pe drumul care pe harta trebuia sa fie mai bun si mai rapid decat cel de la dus) ne-a aratat partea potential urata a ceea ce ne va astepta: a durat 6 ore sa parcurgem 240Km si am injurat si tesit oasele pe drumul care nu se numea “al mortii” dar io ma intreb de ce nu. Posibil 40% din drumul (care este caretera nationala in toata regula) era complet desfundat; un drum forestier pur si simplu cu gropi mai inalte decat gabaritul Aveo-ului si cu semnalizari predominant inexistente si cand erau putea fi chiar comice (la interval de 1Km panourile indicatoare aratau Guayaquil-ul ba la 160Km ba la 120Km). Pe GPS, la sfarsit, traseul arata ca o insiruire nesfarsita de manevre stanga-dreapta in jurul soselei care era frumos desenata. Un ultim lucru – cine a design-uit bancheta din spate la Aveo era beat – basically stai ca in scaunul de dentist inainte de o extractie fara anestezie.
Concluzia Cuencai e ca, basically, ne-am descurcat… ne-am facut botezul cu bine si abia asteptam sa ne petrecem ultimele 2 luni in masina:)) In sensul asta, maine – cu chipiu in cap si vesta stralucitoare – mergem in port sa bagam un entertaining… poate facem ceva cu masina. Forta fie cu noi.
The evolution revolution
Posted by dOOMY in Sudamericana on November 25, 2009
Partea cea mai buna a zilei de astazi e ca on-line trackingul de la MSC arata ca containerul cu daruri de Craciun a plecat din Caucedo, DO si sta sa ajunga in Guayaquil pe Decembrie 1. Daca lucrurile se invart precum am anticipat de la inceput inseamna ca avem un delay total de 3 zile which is not so bad. Vorba lu’ Papa, tot raul ‘nspre bine caci asa am ajuns si noi sa vedem cate ceva din Galapagosul asta. Cu durere insa caci, io cel putin (Lili si Calin next) ma misc cam intermitent din cauza sunburnului din prima zi. Eram la Tortuga Bay si era noros asa ca nu ne-am cremat deloc. Rezultatul sper sa fie mai bearable maine cand planuim sa mergem in partea insorita a insulei (ca si-n Hawaii, o partea a insulei e ploioasa iar cealalta e insorita) sa facem scufundari.
Pana atunci, astazi incercam sa book-uim o excursie de 1-2 zile pe alta insula si poate sa ne schimbam din nou biletele de avion (proces gratis si ca urmare foarte rewarding) ca sa ne sincronizam cu venitul masinii in Guayaquil. Apoi vrem sa mergem spre vulcanul local ca cica sunt niste pesteri de cotrobait.
5000
Posted by dOOMY in Sudamericana on November 22, 2009
According to me, highlightul primei saptamani fu Cotopaxi-ul pe care l-am urcat ieri pana la gulerul alb (de fapt si de drept efectiv n-am urcat decat putin supt 1Km) de-a lungul a 2 1/2 ore. 2 1/2 ore care s-au simtit ca un test de a-ti impinge inima pana la limita dupa care ai avea toate sansele sa-ti crape. Caci e greu de tot sa faci ori-si-ce-fel-de-miscare de la 4000m in sus, fara nici un moment de aclimatizare si cu doar o singura cescuta de ceai de coca impartita la 5 oameni ca nu mai aveam bani la noi. Nu poti decat sa privesti in jos spre papuci , sa faci pasi mici si rari si sa te straduiesti cat de mult poti sa-ti controlezi respiratia – adanc si rar. Toti am avut cel putin un moment in care am fost pe pragul sa cadem jos dar, daca te opresti din mers si nu faci nimica pentru 1-2 minute iti revii. Am ajuns pana la 5000 si un pic, de acolo urma ghetarul si alte probleme asa ca am lasat-o pe alta data… A fost ca la televizor
Azi furam la Otavalo – orasul despre care se zice ca gazduieste cel mai mare targ de artizanat sud american… dar las descrierea pe seama lu’ Daria. Maine Galapagos (\gə-ˈlä-pə-gəs, -ˈla-, -ˌgōs\ – pentru vorbitorii de limba engleza).
Lu’ Daria ii s-a cacat un colibri in ochi
Posted by dOOMY in Sudamericana on November 19, 2009
Suna grav si porcos si asa si este, dar despre asta mai incolo…
Noi suntem proaspat recuperati dupa primul incident de sanatate: o enterocolita ca pe vremea copilariei, cu toate simptomele posibile. Luni si marti am stat in pat toata ziua (luni am dormit toata ziua), am baut gatorade si ceva pastile locale (de la farmacie) si n-am mancat nimica. Partea buna e ca suntem perfectly OK now, partea proasta e ca habar nu avem de la ce ni s-a tras. Anyways, abia azi am scos nasul afara (prima zi fara soare) si am mers la gradina botanica, asa ca de convalescenta. Orhidee, cactusi, bananieri, porumb, ceapa, etc. Si plin de colibri. De toate felurile care se vanau cu sunete de razboi.
Read the rest of this entry »
Another sunny day in Quito – titlu englezesc, vorbe romanesti
Posted by dOOMY in Sudamericana on November 16, 2009
Weather.com zice ca la Quito ploua iar io mi-s ars de soarele care la pranz e deasupra capului ca o idee mare de tot. Am vazut multe biserici azi, faine toate da’ parca mai putin coerente comparat cu ale noastre, europene. Fiecare intrat in biserica e cu emotii ca e slujbe tot timpul si se uita deodata toata lumea la noi gringosii. Plus ca Daria e tot timpul cu baticul in cap si nu stiu/stim daca asta e bine au ba. Da’ nu ne-a aratat nimeni cu degetul de infideli so all is good; maine insa nu mai fortam norocul si mergem in Quito-ul cel nou care e departe de noi, de partea aialalta a Fecioarei Quito-ului, o statuie mare de tot in varful unui deal. Am fost si la ea astazi, cu taxiul, si prima data cand am vazut-o io am crezut ca e o balena care sare din apa; noroc ca mi-a explicat Daria ce si cum si n-a fost nevoie sa ma lamureasca altii…