Posts Tagged Sudamericana
Home, sweet home :)
Posted by Lili in Sudamericana on January 25, 2010
Gata sudamericana…
Dupa patru avioane, 5 decolari si 5 aterizari (am avut o escala si la Cluj), am ajuns in Bucuresti, unde, la cele -14 grade, am simtit ca ni se desprinde fata instantaneu. Aici ne-au asteptat Ione si Cata si, pe o ceata care nu te lasa sa vezi mai mult de 2 linii in fata masinii, ne-au adus cu bine in Brasov (multumim foarte frumos).
Dupa o escala la Mama Go ca se intram in posesia cheilor de la casa si sa ne stranga in brate, pe la 5.30 dimineata, am ajuns si la casuta noastra care ne astepta frumoasa si curata, exact asa cum am lasat-o. De fapt nu chiar asa cum am lasat-o; aveam frigiderul plin de bunatati facute special pentru noi de Mama Go, bunatati care ne-au mers intai la suflet si apoi in stomac. Multumim tare mult. Pentru tot!
Astazi, dupa ce am reusit sa ne desprindem din pat, pe la ora 14.00, ne-am dus la un pranz copios pregatit de Mama Go, dupa care am avut o reuniune revigoranta si mult asteptata cu gasca noastra draga. A fost un sfarsit de saptamana minunat!
Maine dis de dimineata, la ora 8.00 vom fi la birou, iar la 8.30 in instanta: ne trezim brusc la realitate!
Cum vom avea timp, vom trage linia pentru a face bilantul sudamericanei si pentru a trage concluzia finala de la distanta si la rece (la propriu si la figurat 
).
Pana una alta, le uram drum bun Dariei si lui Doomz, sa aveti un zbor mai usor decat al nostru si sa ajungeti cu bine acasa!
P.S. Rodica, iti multumim mult pentru ca ai avut grija de dosarele clientilor nostri si de florile noastre. Nu puteam avea un ajutor mai bun!
Tot din excursie
Posted by Lili in Sudamericana on December 20, 2009
De cand am inceput sa postez, am luat numai latura pozitiva din tot ce am vazut si trait. Dar poate ca este bine sa scriu si despre greutati si frustrari, adica despre ce ni se intampla zi de zi.
Este foarte greu si obositor sa o iei din loc in fiecare dimineata. Sa impachetezi bagajul, (sa concentrezi din trei rucsace, cele necesare pt 2-3 zile) sa fii sigur ca il faci cat mai ordonat si rapid, astfel ca seara, cand esti sfarsit de oboseala, sa stii exact ce unde este.
Ajuns la hotel, incepe etapa de studiere a baii: daca este si cum functioneaza apa calda, cum sa faci sa nu iti cada dusul in cap, sa nu uiti niciodata ca hartia igienica se arunca numai in cosul de gunoi, in caz contrar existand riscul sa te trezesti cu un wc infundat. La fel de importanta este si vanatoarea de prize: avem de incarcat telefoane, laptop, bateriile de la camera foto, etc, iar nu o singura data s-a intamplat sa existe doar o singura priza. Astfel, trebuie sa prioritizezi sau, eventual, sa te trezesti noaptea sa hranesti alternativ aparatele. Foarte importante sunt si adaptoarele de priza!
Dar pana sa ajungi sa faci aceste operatiuni, mai intai trebuie gasit hotelul 
. Asa incepe inca o ora sau chiar mai mult, de identificat strada pe care te afli (de multe ori nu mai corespunde numele), urcat – coborat pe stradute inguste, cautat printre hoteluri, vazut camere, negociat pretul. Dupa o zi intreaga de stat in masina, incepe sa creasca frustrarea din ce in ce, si iti vine sa te instalezi in prima camera ce ti se pune la dispozitie. La fel de importanta dar si obositoare este cautarea unui restaurant decent si acceptabil ca pret in care sa iti poti pune burta la cale, fara sa te trezesti a doua zi in baie.
O alta problema care ma chinuie, este starea de rau cauzata de altitudine: toti avem mereu cheaguri de sange uscat in nas, care uneori se transforma intr-un mic firicel care vrea sa iasa . Pe langa asta, ca de obicei, eu manifest toate celelalte simptome, precum greata, varsaturi, dureri de cap, etc cauzate de altitudine. Este extrem de enervant si uneori, ajung in punctul in care mi se pare ca nu mai merita efortul. Dar cand ma uit in jur si vad cate frumuseti se deschid in fata mea, ma mai luminez, mai inghit cate o pastila si imi recapat entuziasmul.
De asemenea, fiind perioada Craciunului, am un sentiment de tristete care ma tot bantuie, deoarece este prima oara cand sunt departe de familie si de prieteni in aceste zile. Compensarea o realizeaza noua mea familie, adica sotul meu iubit, -fiind primul Craciun petrecut impreuna in aceasta calitate-, precum si cealalta jumatate a gastii expeditioniste.
Ca sa nu va sperii prea mult, o sa ma opresc aici. Nu vreau sa para ca este un chin ceea ce facem: este o aventura extraordinara pe care nu o lasam sa fie umbrita de cele amintite, dar care, ca si orice lucru in viata, are si parti despre care nu prea ne place sa vorbim, dar care sunt cu noi si fac parte din noi.
De o luna si 2 zile am inceput sudamericana si, tragand linie, pot sa spun ca este absolut fantastic ce mi se intampla si ca ma simt extrem de norocoasa ca pot face si trai toate acestea.
P.S. In orice zi de acum incolo, surioara mea va naste.
Din pacate, nu pot sa fiu langa tine, ratusca, dar vreau sa stii ca ma gandesc in fiecare clipa la tine si iti doresc sa faci bebe repede, usor si sa fie sanatos/a. Iti tin pumnii sa fie totul bine .
Va imbratisez cu mult drag,
Lili.
Lo co mo
Posted by dOOMY in Sudamericana on December 8, 2009
Azi fu ca la servici: sculat la 6:30am, baut Red Bull pe burta goala, fumat tigara cu Go, imbracat frumos (asta e relativ ca numai blugi am), laudat pe Go care era imbracat si mai frumos, asteptat 45 de minute taxiul, the usual stuff. Pentru ca eram foarte mult in intarziere am rugat taximetristul sa se grabeasca asa ca tipul s-a mobilizat si-a gonit truly si completely nebuneste pentru vreo 40 de minute de am coborat amandoi, Goanga and me, ametiti. Good.
Anyways, ajunsi in port ne-am securizat bine de tot (poza, fingerprint si permis, vesta cu sclipici si casca anti-caramida) si apoi am mers cu autobuzul la containerul nostru unde eram intarziati-asteptati de un complet comitet de vreo 8 tipi care au trecut imediat la treaba noastra. Sigiliul a fost taiat cu un cleste din ala de furat biciclete si culmea, usile deschise au revelat masina corecta si intreaga. Ne-am luptat un pic cu tehnologia caci canadienii din partea franceza au considerat normal sa lase semnalizarea pornita de-a lungul voiajului de s-a consumat bateria toata de emotie. Noroc c-am avut un booster cu mine (mersi Costache) si cu chiu cu vai i-am dat de cap. Dupa asta lucrurile au degenerat intr-o ciudata stare de asteptare a altor lucruri (necunoscute si cu greu comunicate noua) de-a se intampla. Detaliile dulci cred ca le va relata Goanga concluzia zilei e ca am fost la aprox. 20-30 minute de-a scoate masina din port astazi; daca nu-l aveam pe Chiorila (Goanga-l va descrie) ca ajutor spre sfarsit maine in zori plecam spre Lima. Asa mai trebuie sa asteptam o noapte. Maine la 8 trebuie sa fim back in the port unde ni s-a promis ca-n 15 minute avem toate hartiile si putem sa scoatem masina (si sa si platim, of course). Deci totul este basically bine si, din cate am citit eu, suntem recordmenii internetului la importat masina in Guayaquil (celelate istorii ale oamenilor internetului variaza intre 4 si 13 zile pentru a iesi cu masina din port).
Si cu astea fiind relatate eu ma indrept spre culcare ca maine va fi o zi interesanta. Luam masina, revenim acasa unde incarcam bagajele facute de cu seara si speram sa ajungem macar pana la Chiclayo in Peru, adica cam 600 km de condus plus o trecere de frontiera care se anunta… deosebita.
Harta zilei de astazi (must zoom in):
View 07DEC09 – Port of Guayaquil, car import in a larger map
The road to (and from!) Cuenca
Posted by dOOMY in Sudamericana on December 7, 2009
De descriptiunea orasului Cuenca s-a ocupat Mr. Go, io o sa pun cateva poze si cuvinte despre drumul catre Brasovul ecuadorului.
Frumos oras, din pacate insa noi mai mult o sa ne reamintim de drumul spre si dinspre Cuenca.
La dus fu fain ca no, eram fresh si excited (finalmente conducem prin America de Sud!) asa ca totul a fost wow dupa wow. E ceva sa conduci la 4000m inaltime printr-o ceata/nori desi precum pireul de cartofi, cu un trafic ciudat de camioane mari de tot care gonesc si ne depasesc unul cate unul si drum desfundat in proportie de 10% (teoria mea e ca la fiecare ploaie se mai duc cate 1-2Km de drum andean ecuadorian). Ultimii 50Km, dupa ce am iesit din ceata, au fost chiar extraordinari prin parcul national Cajas – un peisajul de vis (o combinatie de Elvetia cu Bran).
Intorsul de la Cuenca insa (pe drumul care pe harta trebuia sa fie mai bun si mai rapid decat cel de la dus) ne-a aratat partea potential urata a ceea ce ne va astepta: a durat 6 ore sa parcurgem 240Km si am injurat si tesit oasele pe drumul care nu se numea “al mortii” dar io ma intreb de ce nu. Posibil 40% din drumul (care este caretera nationala in toata regula) era complet desfundat; un drum forestier pur si simplu cu gropi mai inalte decat gabaritul Aveo-ului si cu semnalizari predominant inexistente si cand erau putea fi chiar comice (la interval de 1Km panourile indicatoare aratau Guayaquil-ul ba la 160Km ba la 120Km). Pe GPS, la sfarsit, traseul arata ca o insiruire nesfarsita de manevre stanga-dreapta in jurul soselei care era frumos desenata. Un ultim lucru – cine a design-uit bancheta din spate la Aveo era beat – basically stai ca in scaunul de dentist inainte de o extractie fara anestezie.
Concluzia Cuencai e ca, basically, ne-am descurcat… ne-am facut botezul cu bine si abia asteptam sa ne petrecem ultimele 2 luni in masina:)) In sensul asta, maine – cu chipiu in cap si vesta stralucitoare – mergem in port sa bagam un entertaining… poate facem ceva cu masina. Forta fie cu noi.
The evolution revolution
Posted by dOOMY in Sudamericana on November 25, 2009
Partea cea mai buna a zilei de astazi e ca on-line trackingul de la MSC arata ca containerul cu daruri de Craciun a plecat din Caucedo, DO si sta sa ajunga in Guayaquil pe Decembrie 1. Daca lucrurile se invart precum am anticipat de la inceput inseamna ca avem un delay total de 3 zile which is not so bad. Vorba lu’ Papa, tot raul ‘nspre bine caci asa am ajuns si noi sa vedem cate ceva din Galapagosul asta. Cu durere insa caci, io cel putin (Lili si Calin next) ma misc cam intermitent din cauza sunburnului din prima zi. Eram la Tortuga Bay si era noros asa ca nu ne-am cremat deloc. Rezultatul sper sa fie mai bearable maine cand planuim sa mergem in partea insorita a insulei (ca si-n Hawaii, o partea a insulei e ploioasa iar cealalta e insorita) sa facem scufundari.
Pana atunci, astazi incercam sa book-uim o excursie de 1-2 zile pe alta insula si poate sa ne schimbam din nou biletele de avion (proces gratis si ca urmare foarte rewarding) ca sa ne sincronizam cu venitul masinii in Guayaquil. Apoi vrem sa mergem spre vulcanul local ca cica sunt niste pesteri de cotrobait.
5000
Posted by dOOMY in Sudamericana on November 22, 2009
According to me, highlightul primei saptamani fu Cotopaxi-ul pe care l-am urcat ieri pana la gulerul alb (de fapt si de drept efectiv n-am urcat decat putin supt 1Km) de-a lungul a 2 1/2 ore. 2 1/2 ore care s-au simtit ca un test de a-ti impinge inima pana la limita dupa care ai avea toate sansele sa-ti crape. Caci e greu de tot sa faci ori-si-ce-fel-de-miscare de la 4000m in sus, fara nici un moment de aclimatizare si cu doar o singura cescuta de ceai de coca impartita la 5 oameni ca nu mai aveam bani la noi. Nu poti decat sa privesti in jos spre papuci , sa faci pasi mici si rari si sa te straduiesti cat de mult poti sa-ti controlezi respiratia – adanc si rar. Toti am avut cel putin un moment in care am fost pe pragul sa cadem jos dar, daca te opresti din mers si nu faci nimica pentru 1-2 minute iti revii. Am ajuns pana la 5000 si un pic, de acolo urma ghetarul si alte probleme asa ca am lasat-o pe alta data… A fost ca la televizor
Azi furam la Otavalo – orasul despre care se zice ca gazduieste cel mai mare targ de artizanat sud american… dar las descrierea pe seama lu’ Daria. Maine Galapagos (\gə-ˈlä-pə-gəs, -ˈla-, -ˌgōs\ – pentru vorbitorii de limba engleza).
Another sunny day in Quito – titlu englezesc, vorbe romanesti
Posted by dOOMY in Sudamericana on November 16, 2009
Weather.com zice ca la Quito ploua iar io mi-s ars de soarele care la pranz e deasupra capului ca o idee mare de tot. Am vazut multe biserici azi, faine toate da’ parca mai putin coerente comparat cu ale noastre, europene. Fiecare intrat in biserica e cu emotii ca e slujbe tot timpul si se uita deodata toata lumea la noi gringosii. Plus ca Daria e tot timpul cu baticul in cap si nu stiu/stim daca asta e bine au ba. Da’ nu ne-a aratat nimeni cu degetul de infideli so all is good; maine insa nu mai fortam norocul si mergem in Quito-ul cel nou care e departe de noi, de partea aialalta a Fecioarei Quito-ului, o statuie mare de tot in varful unui deal. Am fost si la ea astazi, cu taxiul, si prima data cand am vazut-o io am crezut ca e o balena care sare din apa; noroc ca mi-a explicat Daria ce si cum si n-a fost nevoie sa ma lamureasca altii…
Four down, one to go….
Posted by Lili in Sudamericana on October 19, 2009
Radu, Lili, Go si Calin (in aceasta ordine) au fost azi inoculati pentru a doua oara: al doilea rapel pentru hepatite si vaccinul pentru febra tifoida. Am fost foarte curajosi si asteptam cu “nerabdare” ultima intepatura – pe 12 noiembrie.
Eu va rog pe toti sa-mi tineti pumnii: poate de data sar peste reactiile adverse:)….