Posts Tagged turism
Orhidee, maimuţe, struţi, iguane, catedrale şi altele
Posted by Go in Sudamericana on December 4, 2009
So… another day in not-so-lovely Guayaquil. Am văzut o gradină botanică în care cele mai interesante exponate erau animale (o să trec peste descrierea zonei în care se afla grădina, mai ales că nu prea am termen de comparaţie) şi o un parc în centrul oraşului plin de iguane. A, da, şi o catedrală nu foarte interesantă şi un şir nesfârşit de magazine cu chinezării.
Sincer să fiu, deja mă lasă destul de rece oraşul ăsta şi sper să găsim cu ce să ne ocupăm timpul până luni, căci mie unuia îmi ajunge turismul guayaquilian. Drept e că un prim pas în acest sens l-am făcut deja prin închirierea unei maşini cu care să mergem o zi la Cuenca şi o zi prin jur (poate la vreo plajă or something).
Capitolul 1: în care eroii noştri ajung în Quito şi primesc veşti proaste
Posted by Go in Sudamericana on November 20, 2009
După aproape 48 de ore pe drumuri (pe paradoxalul traseu Braşov – Făgăraş – Sibiu – Cluj – Madrid – Amsterdam – Panama City – Quito) am ajuns şi noi (Go, Lili, Călin) în interiorul Ecuadorului şi proximitatea ecuatorului.
Drumul a fost lipsit de probleme, însă fantastic de lung şi obositor, iar echipa Dumitrească ne-a preluat profesionist de la aeropuerto şi ne-a depozitat la apartamentul închiriat în Quito-ul colonial, cu pereţii roşii şi un view neaşteptat (vezi poza 3).
Dimineaţă (pe la prânz) ne-am pornit la activităţi esenţialmente turistice, precum plimbat, făcut poze, mâncat (recomand Locro – supă-cremă de cartofi cu avocado, merge bine cu condimentul picant pe care îl găseşti pe orice masă – şi Churrasco – friptură de vită + ou prăjit cu orez, merge bine cu acelaşi condiment), maltratat limba spaniolă (soy vierga y orgoliosa!).
Quito (sau cât am văzut până acum) este pretty much aşa cum m-am aşteptat, în acelaşi timp spectaculos (vezi bisiericile, aranjamentul pe dealuri şi văi) cât şi destul de jegos şi sărăcăcios. Sunt sigur că nu am înţeles mare lucru din el, dar asta este prima impresie. Exotic şi haotic.
Autobuzele arată de parcă ar fi din anii 60, scot fum de parca ar merge cu cărbuni şi intră pe nişte străzi pe care abia încap doi oameni unul pe lângă celălalt şi toată lumea care se apropie de o intersecţie claxonează, bănuiesc pentru a-şi face cunoscută prezenţa, deşi nu am reuşit să înţeleg cum se stabileşte prioritatea de intrare în intersecţie.